Interviu cu arhitectul şi designerul Thomas Strumberger.
Thomas Strumberger a lucrat ca arhitect în Austria timp de cinci ani, inclusiv la biroul de arhitectură al renumitului arhitect Markus Ostertag și la compania germană de construcții Bennert Gruppe. În ciuda succeselor din străinătate, Strumberger a decis să se întoarcă în orașul său natal, Timișoara, unde lucrează acum ca arhitect și designer și conduce, de asemenea, cafeneaua Mokum Cafe împreună cu soția sa. Robert Tari, redactorul ADZ, a stat de vorbă cu el despre obstacolele pe care trebuie să le depășești ca arhitect în România și despre ceea ce face ca o casă sau un apartament să merite să fie, în primul rând.
V-ați început cariera de arhitect în străinătate, dar apoi ați decis să vă întoarceți la Timișoara. Pe lângă arhitectură, designul interior este, de asemenea, un domeniu important al activității dumneavoastră. Ați avut parte de un șoc cultural când ați acceptat primele comenzi de la clienți români, fie că a fost vorba de comenzi de arhitectură sau de design interior?
Aș dori să subliniez înca de la început acest lucru - arhitectura și designul interior se suprapun într-adevăr în anumite privințe. Există, de asemenea, o graniță care le pe cele două deoarece arhitectul nu devine un decorator, ci este recomandabil ca arhitectul să se ocupe parțial de anumite aspecte de volumetrie, concept, compartimentare. După aceea, un client ar trebui să lucreze îndeaproape cu un designer. Am avut ocazia să lucrez într-unul dintre cele mai prestigioase birouri de arhitectură din Viena, alături de Markus Ostertag. Apoi am lucrat timp de trei ani la compania germană de construcții Bennert Gruppe. Am lucrat cu firme străine timp de cinci ani și am copilărit parțial în Viena, unde am cunoscut orașul pentru prima dată la vârsta de zece ani.
Cu toate acestea, eu și soția mea, Oana, am decis să ne întoarcem acasă. Și da, există diferențe clare între orașele occidentale și cele din Europa de Est. Dar acest lucru are și un anumit farmec. Există mult potențial, există multe oportunități de dezvoltare. Și, într-adevăr, a trebuit să depășesc anumite obstacole la început. A fost un moment în care a trebuit să-mi pun cateva intrebari: Ce soluții există? Cum poți obține rezultate mai bune ca arhitect? Și în căutarea unui răspuns, au venit și ideile, iar un punct de plecare important a fost momentul in care am ințeles că: pentru a obține rezultate bune, trebuie să pui întrebările potrivite. Înțelegerea acestui lucru a fost un moment cheie pentru mine.
"Obstacole se întâlnesc întotdeauna pe orice cale, dar îți dai seama, dacă perseverezi, că există întotdeauna soluții. Fără excepție."
- Thomas Strumberger
În Occident, firmele de arhitectură nu lucrează altfel. Aceștia pun în mod sistematic întrebări personalizate clienților lor pentru a crea un profil și a afla ce își dorește de fapt clientul. Nu cunosc pe nimeni la noi în țară care să o facă atât de sistematic – să pregătești un chestionar adaptat clientului, cu întrebări cheie. Această abordare mi-a revoluționat munca și m-a făcut să mă simt mai împlinit în activitatea mea. La fel și pentru clienți, care descoperă astfel casa pe care și-ar dori-o cu adevărat. Iar acest lucru este posibil doar atunci când realizezi că fiecare persoană are dreptul de a fi arhitectul propriei case. Casa este a ta. Arhitectul trebuie să asculte, să fie empatic și să înțeleagă că rolul său este acela de ghid în timpul procesului de creație.
Eu însumi am căutat intotdeauna să discut cu persoane care au experiență in diverse domenii. Una dintre aceste persoane a fost Seth Godin. După ce i-am citit câteva dintre cărțile sale, să fi fost prin 2008, l-am contactat și l-am întrebat cum ar trebui să continui din punct de vedere profesional? Întrebarea a fost copilăroasă, dar mi-a răspuns și am stat de vorbă, mi-a dedicat un articol în care se referea exact la această idee: nu trebuie să încercăm să ne impunem convingerile ci, în schimb, să învățăm să fim buni ascultători.
Imagine: arh. Domokos Attila
Gusturile nu se discută, dar cu siguranță există cazuri în care nu te potrivești cu un client și cu ideile sale. Probabil că acest lucru dispare cu timpul, odată ce ai un portofoliu și clienții te caută în mod special, tocmai datorită stilului tău personal.
Așa stau lucrurile in momentul în care te hotărăști și îți alegi o nișă, refuzând anumite proiecte. Un prim pas de exemplu este atunci când refuzi să proiectezi în grabă pentru dezvoltatori imobiliari. Dacă renunți, să zicem, să proiectezi restaurante, cabinete medicale sau clădiri înalte, și te specializezi doar in case individuale, devii din ce în ce mai bun în timp, și apoi te caută clienții pe tine și nu invers. Nu mai trebuie să duci această bătălie pentru a convinge clienții.
"Starea de spirit ne este influențată de spațiul în care locuim. Datoria arhitectului este de a crea spații în care să ne simțim bine"
În ceea ce privește stilul, m-am întrebat mult timp dacă este corect să insist asupra unui anumit stil. Dar, în acest caz, ceea ce mă preocupă pe mine este altceva. Pot să accept gusturile și dorințele clienților și să încerc să lucrez cu ei, văzând acest lucru ca pe o provocare. Important este să creăm o atmosferă plăcută. Acest lucru este mult mai important decât forma. Pentru mine, este esențial cum vă simțiți în final în noua casă. Textura, culoarea, lumina, acustica din casă, toate contribuie la starea de bine. Dacă te simți ca acasă, mi-am făcut treaba. În momentul în care am înțeles acest lucru, munca mea a dobândit claritate.
✹
În Timișoara, se pare că se construiește haotic, o amestecătură de stiluri diferite care nu reflectă neapărat regiunea. Dar poate că această construcție fără discernământ și fără caracter este, de asemenea, un semn că încă mai există o lipsă de bani și că oamenii nu-și mai pot permite acest lucru.
Exact. Cu toții am observat acest lucru. Multe persoane mă întreabă de ce toate casele arată atât de asemănător sau de ce sunt toate atât de urâte și de ce oamenii continuă să construiască și există cerere. Alain de Botton a ridicat și el această problemă în filmul documentar "The Perfect Home" din 2006. Aceasta spune că: O casă nouă nu poate arăta ca o casă construită acum o sută sau cincizeci de ani. Nu este firesc.
Proiectele de construcții care par neinspirate, lipsite de personalitate, acestea sunt proiecte generate și multiplicate de firmele de construcții. Conform principiului: oamenii cumpără un produs pe care îl pot vedea. Te uiți la produs, îți place și îl cumperi. Este greu de imaginat cum ar fi să locuiești într-o casă mai frumoasă. Această problemă există și în străinătate. Este mai ușor să convingi un cumpărător de un produs finit decât de un concept pe care urmează să-l materializezi. În țara noastră, se poate vedea clar că există foarte puține case moderne care să reflecte vremurile noastre. Este mai degrabă o arhitectură a imitației. Nu este nimic rău în a păstra tradițiile sau istoria arhitecturală a unui loc. Nu aceasta este problema. Ceea ce nu se reușește este reinterpretarea trecutului într-un mod corect.
Foto: Thomas Strumberger
Refuzăm să ne inspirăm din arhitectura locului dar putem vedea adesea case pe care le-ai găsi mai degrabă în regiunea mediteraneană.
Așa este. Într-o țară mai dezvoltată, se investesc mai mulți bani în orice. Acolo unde există siguranță financiară și educație, se construiesc lucruri mai frumoase și intr-un mod corect. Nu există nicio îndoială că țările occidentale au o arhitectură mai bună. Dar și ele se confruntă cu aceleași probleme mai mult sau mai puțin. Și în Germania și Austria există case construite de firme de construcții după planuri șablon. Mai ales în mediul rural.
✹
Ne petrecem cea mai mare parte a timpului în casă. De multe ori, o casă arată bine din exterior, dar se dovedește a fi nelocuibilă de îndată ce te uiți la interior.
Există multe proiecte de case care sunt competitive. Care îndeplinesc criteriile, dar care, ulterior, se dovedesc a nu fi chiar ceea ce trebuie.
O casă trebuie să fie un cămin pentru o familie și trebuie să te simți bine în ea. La urma urmei, suntem ființe sensibile, ne atașăm emoțional. Datoria ta ca arhitect este să ajuți să creezi un loc în care clientul să se simtă cel mai bine. Aceasta este esența. Într-un studiu, 70% dintre cei care au răspuns, au declarat că starea lor emoțională a fost afectată de spațiul din casă. Iar între 60 și 80 la sută din viața noastră este petrecută în interior. În consecință este important să ne simțim bine în prorpia casă. Și, adesea, nu știm ce contribuie la bunăstarea noastră. Multe lucruri le percepem în mod inconștient. Camerele sunt prea întunecate spre exemplu. În același timp, mulți oameni nu știu de ce se simt bine într-o anumită cameră.
Dacă ar fi să reducem arhitectura calitativă la un singur cuvânt, aș vorbi de atmosferă. Noi percepem această atmosferă pe cale senzorială: felul în care intră lumina, parfumul casei, acustica, felul în care îți auzi propria voce, texturile, culorile. Interacțiunea dintre toate aceste elemente contribuie la faptul că ne simțim confortabil într-o casă.
Foto: Marius David
Ce arhitecți contemporani vă influențează munca?
Există, desigur arhitecți care mă influențează: Marcio Kogan, Jose Rivera, Peter Zumthor. Dar inspirația nu vine doar din arhitectură. Designul și designerii mă inspiră de asemenea: Philippe Starck sau Charles Eames, Stefan Sagmeister, Jonathan Barnbrook. Muzică: Olafur Arnalds.
Există multe surse de inspirație. O idee poate veni din natură, dintr-un obiect. De cele mai multe ori sunt fragmente, mici surse de inspirație, pe care apoi le pun cap la cap într-un întreg coerent. Unul dintre exercițiile pe care le fac cu clienții: trebuie să fie capabili să rezume în câteva cuvinte care ar trebui să fie tema proiectului. Una dintre întrebările mele preferate și la care primesc adesea răspunsuri cu descrieri amănunțite: Care a fost locul în care v-ați simțit cel mai bine când erați copil?
Acestea sunt întrebările cu care trebuie să începeți. Bineînțeles, apoi trecem încet-încet la lucruri mai pragmatice. Începem cu partea abstractă, cu cea poetică și apoi ajungem la partea tehnică. În cele din urmă, proiectăm o casă.
