Îți petreci ani visând la casa perfectă. Când în sfârșit deschizi ușa, ceva nu se leagă. Culorile sunt corecte. Mobilierul e nou. Dar nu simți că ai ajuns „acasă”.

De ce? Pentru că majoritatea caselor nu sunt proiectate pentru cine ești tu. Sunt proiectate să arate bine în poze.

Când spațiul tău nu reflectă cine ești, începi să te simți ca un oaspete în propria viață.
În fiecare zi, lucruri mici – lumina, texturile, mirosul casei – îți șoptesc că lipsește ceva esențial.

Și în timp, acea lipsă devine oboseală. O dorință mocnită de a reîncepe. De a fugi. De a reconstrui.
O casă ar trebui să fie sanctuarul tău, nu o altă sursă de stres.

Un spațiu bun nu îți ia energie, ci îți oferă siguranță și confort.
Un „acasă” autentic începe întotdeauna cu cine ești și cum te simți, iar datoria arhitectului este de a crea spații în care să te simți bine.