Vrem de la orice clădire nu doar să facă un anumit lucru, ci să și arate într-un anumit fel, să contribuie la o atmosferă dată: de devoțiune religioasă sau studiu, rusticitate sau modernitate, comerț sau viață casnică. Îi putem pretinde să ne provoace un sentiment de siguranță sau de energie, de armonie sau de mulțumire. Putem spera că ne va conecta cu trecutul sau va constitui un simbol al viitorului și, așa cum ne-am plânge de o baie care nu funcționează, am protesta dacă un al doilea nivel de funcționare, cel estetic și expresiv, ar fi ignorat.

Într-o exprimare mai generoasă, John Ruskin ne-a propus să căutăm în construcția clădirilor noastre două lucruri: vrem să ne ofere adăpost și vrem să ne vorbească – să ne vorbeasca despre ce ni se pare nouă important și despre ceea ce avem nevoie să ni se reamintească.

Avem datoria să ne asigurăm că niciuna dintre casele noastre nu va fi inferioară pământului virgin pe care l-a înlocuit. Le-o datorăm câmpurilor, viermilor și copacilor sacrificați pentru aceste clădiri, ce trebuie să reprezinte promisiunea celei mai înalte și mai inteligente forme de frumusețe.

_Alain de Botton