La taxiul clasic, sunam și intram în ceața așteptării.
Nu știam dacă vine, când vine sau de unde apare.
Uber n-a schimbat mașina ci a rezolvat frustrarea.
Ne-a arătat pe hartă unde e exact șoferul care vine după noi și câte minute face până ajunge.
Dintr-odată nu mai eram oameni care așteaptă la nimereală, ci oameni care știu.
În arhitectură, frustrarea apare exact la fel.
Oamenii pornesc la drum și apoi dispar informațiile, termenele și reperele.
Lucrurile ar trebui să fie clare de la început.
În ce stadiu e proiectul.
Cât durează fiecare pas.
Și ce urmează.
Actualizările trebuie spuse, nu ghicite.
Nu „vedem noi”, nu „mai durează puțin”.
Parcursul trebuie să fie la vedere, ca să știi unde ești și cât mai e până la capăt.
Un proiect de arhitectură nu e ceva ce „începe azi și vedem noi pe parcurs”. Are un traseu concret și un interval realist: între 4 și 6 luni.
Parcursul lui are patru etape clare:
1. Studiul de soluție – momentul în care se testează direcția, nevoile, potențialul terenului sau al spațiului.
2. Modelarea 3D și stabilirea materialelor – vezi cum arată, ce senzație transmite și din ce se construiește.
3. Proiectul de arhitectură – toate planșele tehnice necesare pentru execuție.
4. Dosarul pentru autorizația de construire – pregătirea documentației pentru depunere și obținere.




